Echipele de fotbal romanesti se comporta dezastruos in Europa League. E trist, tinand cont de cati banuti se invart in jurul lor. Albi? Negri? (la banuti ma refer)!!! Felicitari Unirii din Urziceni! Unele ziare europene, nu cu mult timp in urma, mai exact, inaintea primului meci din C L, scriau ca Unirea este "Urina". Iata-ne ca Unirea va ajunge in optimile Competitiei!
Cristina Neagu - marcator de exceptie
Handbal feminin. 2 echipe. 14 fete. Gyor este o echipa buna, chiar foarte buna, tinand cont ca au fost de 6 ori, in ultimii ani, in finala acestei competitii - Champions League - si, de fiecare data au pierdut. Astazi, ne-am reintalnit cu echipa din Ungaria. Sa fim modesti, le-am predat o lectie de handbal si, practic, suntem calificati in optimile Champions League. Aprecieri pentru Cristina Neagu, interul Oltchimului, cea care a deschis recitalul. Ne amintim, cum in timpul meciului, pentru 3-1, a catapultat o minge in vinclu, ce nici cel mai bun portar, chiar de fotbal, al lumii nu o putea scoate! Un alt moment cheie al meciului a fost atunci cand Verten a ratat o lovitura de la 7 metri si? imediat Cristina Neagu a inscris pentru 5-2, respectiv 6-2. De remarcat e faptul ca imediat si-a intrat in vana si Ramona Maier, inscriind de doua ori la rand, apoi Neagu revine si, la final, meciul s-a incheiat cu scorul de 26 - 22.
Concret, dupa trei etape, Oltchim ocupa primul loc in grupa C, cu 6 puncte, urmata de Zvezda (4 puncte), Itxako (3 puncte) si Gyor (1 punct).
Oltchim mai are de disputat urmatoarele meciuri:
14 noiembrie – in deplasare, cu Zvezda Zvenigorod
10 ianuarie 2010 – acasa, cu SD Itxako
17 ianuarie 2010 – in deplasare, cu Gyor ETO. (Returul de astazi!!!)
Translate
|
|
|
|
|
|
|
|
|
duminică, 8 noiembrie 2009
"Hitler in chip de sef de campanie a lui Basescu"
Va cadea Domnul Presedinte??? De nu va cadea, multi vor fi popiti!!!
- preluat de pe www.hotnews.ro
joi, 5 noiembrie 2009
Demisia managerilor !?!
22 Octombrie, anul 2009, stadioane straine, metafore putine!!! Steluta a incasat-o de la "Fen"! Cine o fi Fen? La pauza "DB" E CONDUSA CU 2-0. Cine o fi DB? CFR Cluj a incasat-o si ea cu 2-0. Din fericire, Timisoara FC are doar 0-0 la pauza. Concret, e singura care poate aduce un punct sau trei, dupa cum anticipasem!!! Jucam un fotbal josnic, un fotbal fara personificare, fara epitet, fara metafora, fara personaje rotunde, ci numai cu personaje plate! !!!
Toate cele de mai sus se intamplau pe 22 Octombrie 2009!
5 Nov. 2009:
- Steaua e condusa de Fen. - min 26!!!
- DB - A INCASAT-O CU 3-0 DE LA GALATA - Stadion - Stefan cel Mare - saracul Stefan !?!
- Timisoara a primit si ea 3 goluri, scor final 3-1 - invinsi au fost timisorenii de o echipa din Bruxelles;
- Echipa Clujului ne face de ras: a incasat-o in tur, in retur, e minutul 27 si e condusa cu 2-0 chiar la Cluj! MAI JUCAM SI NOI FOTBAL!?!
Toate cele de mai sus se intamplau pe 22 Octombrie 2009!
5 Nov. 2009:
- Steaua e condusa de Fen. - min 26!!!
- DB - A INCASAT-O CU 3-0 DE LA GALATA - Stadion - Stefan cel Mare - saracul Stefan !?!
- Timisoara a primit si ea 3 goluri, scor final 3-1 - invinsi au fost timisorenii de o echipa din Bruxelles;
- Echipa Clujului ne face de ras: a incasat-o in tur, in retur, e minutul 27 si e condusa cu 2-0 chiar la Cluj! MAI JUCAM SI NOI FOTBAL!?!
joi, 29 octombrie 2009
miercuri, 28 octombrie 2009
marți, 27 octombrie 2009
vineri, 23 octombrie 2009
joi, 22 octombrie 2009
Zmbetul Europei in fata slabiciunii noastre de futbolisti
22 Octombrie, anul 2009, stadioane straine, metafore putine!!! Steluta a incasat-o de la "Fen"! Cine o fi Fen? La pauza "DB" E CONDUSA CU 2-0. Cine o fi DB? CFR Cluj a incasat-o si ea cu 2-0. Din fericire, Timisoara FC are doar 0-0 la pauza. Concret, e singura care poate aduce un punct sau trei, dupa cum anticipasem!!! Jucam un fotbal josnic, un fotbal fara personificare, fara epitet, fara metafora, fara personaje rotunde, ci numai cu personaje plate!
sâmbătă, 10 octombrie 2009
Serbia - Romania - 5 - 0 - cu dor de Guadalajara
Intarziem pasii spre marile banchete ale fotbalului. Intarzim sa fim fotbalisti, intarziem agonia unui premiu Nobel care nu mai vine ! Intarziem ...
De pe parcursului meciului din aceasta trista seara (10. 10. 2009) am retinut trei imagini ce nu au apartinut jucatorilor, antrenorilor. Aceste imagini au apartinut unor oameni pe care nu-i vom cunoaste nicodata! Ei sunt oamenii din spatele tuturor metaforelor, care, uneori, nu sunt observate.
1. La intonatul imnurilor celor doua echipe - am vazut cum steagul fiecarei tari se plimba paralel cu echipa, in timp ce aceasta intona sau nu imnul (mai putin echipa Romaniei, au uitat sa duca mana la inima. Cine? Generatia lui Mutu, Chivu, Rat!!!). O imagine promitatoare, dubla, pentru fiecare dintre adversari;
2. La golul 3 al sarbilor, de bucurie, un fan al acestora sare cu mana in sus, si, atentie, acesta sta cu trei degete in sus in fata unei camere de filmat care ne transmitea noua imaginile... incet, o umbra cu un scor de 3-0 se lasa apasatoare pe inimile noastre;
3. In secundele (3,4) premergatoare golului de 5-0, il prindem pe sticla pe Dani Coman, observam cum priveste spre coltul unde intra golul 5. Coman anticipeaza golul 5 si in acelasi timp dezastrul! Asadar, sa privim in neant si sa ne re-amintim ca
"toti partenerii nostri din grupa de la Guadalajara au carti de aur. Anglia e campioana mondiala. Brazilia a fost de doua ori la rand. Cehoslovacia a invins aproape toate echipele lumii, a dominat Italia pana si in prelungirile finalei mondiale 1934, a deschis scorul, prin Masopust, la Santiago, contra Braziliei. Noi, in schimb, am intarziat intotdeauna la marile banchete ale fotbalului. Aproape toate tarile Europei au stat, macar o data, in fata, la un asemenea banchet. Aproape toate tarile... Portugalia a fost un fel de regina a balului la Londra. Spania a castigat Cupa Europei. Franta a avut Stockholmul. Italia nu mai are nevoie de probe. Olanda a avut Ajax-ul si are Feynoord-ul. Republica Federala Germania a fost la Berna si la Londra. Anglia e Anglia. Austria a avut Wunderteam-ul. Ungaria inseamna, in primul rand, 6-3 cu Anglia la Londra, in meciul secolului, si 7-1 la Budapesta (tur - retur - am luat de la sarbi doar 8 GOLURI). Uniunea Sovietica are Cupa Europei si medalii olimpice de aur. Suedia pastreaza argintul la Stockholm. Iugoslavia a jucat finala Cupei Europei la Paris, si-a trimis echipa preferata Partizan, la Amsterdam, pentru Finala Cupei Campionilor Europeni si a uimit lumea pe Centomila, in a doua finala din 1968, cu Italia (dupa cum bine vedeti, sarbii au state vechi pe firmamentul fotbalistic mundial). Bulgaria (de la ei ni se trage totul, nu am fost capabili sa obtinem INCA un egal, cand eram deja calificati la Campionatul European) joaca pentru a treia oara consecutiv in Cupa Jules Rimet. Pana si Polonia, care era partenerul nostru anonim, a intors toate pronosticurile, cu Legia si cu Gornik. Noi, in schimb, nu am avut nimic, dar absolut nimic in toate aceste cupe, medalii sau macar aplauze. Noi am fost atat de discreti si de tacuti pana acum in fotbalul european incat, in textul fotografiei care infatiseaza golul lui Hurst in poarta lui Adamache, numele portarului invins este ... Simeonov. Iata ca aceasta victorie asupra Cehoslovaciei, in EL MUNDIAL, mi se pare o mare victorie. O victorie cu care incepe, de fapt, istoria europeana a fotbalului nostru".
Trist. Continuam sa stam la portile marelui banchet. Insulele Feroe. San Marino. Andora. Romania. Cu prilejul acestei infrangeri, care, e trista pentru fiecare dintre noi, va recomand cartea: MEXICO 70 - Jurnal Sentimental, scrisa de Ioan Chirila si distribuita, cu cateva saptamani in urma cu cotidianul "Gazeta Sporturilor".
duminică, 4 octombrie 2009
Ziua Potcoavei aniversata in Compania A. H.
Ziua a doua, Bacau, "Adevarul de seara", Sambata, 3 octombrie 2009, Tiraj Total: 298.900, Tiraj Local 4.500 - un tiraj (prea) mare pentru greseala din prima pagina, intalnita, nu de putine ori. De ar fi toti potcovari in Bacau ar fi superb, dar, astazi, Domnilor, potocoavele sunt mai putin folosite in marile companii. De ati vrea sa aflati unde este amintita Potcoava azi? e grav!?! pe prima pagina!?! potcoava e confundata cu PROCOAVA.
Lucrurile stau in felul urmator: PROCOAVA, PROCOAVE SAU SARBATOAREA PARULUI. O SIMPLA CAUTARE PE WWW.GOOGLE.COM NE DEMONSTREAZA CA PROCOAVA E CORECT, MAI MULT PUTEM GASI CORECTITUDINEA din textele ziarelor locale bacauane.
1) POTCOÁVĂ, potcoave, s.f. Piesă din otel, aproximativ în formă de semicerc, care se fixează cu caiele pe copitele animalelor de tractiune, pentru protejarea lor la mers. Loc. adv. În potcoavă = în formă de semicerc. Expr. Căută (sau umblă după) potcoave de cai morti ori caută (sau umblă) după cai morti, să le ia potcoavele = umblă după lucruri imposibil de obtinut sau de găsit. A-si lepăda (sau a sta să-i pice) potcoavele = a muri sau a fi pe moarte. Piesă de otel, aproximativ în formă de semicerc, care se fixează pe tocurile bocancilor si ale cizmelor pentru a le proteja. – Din bg. podkova, scr. potkova.
Lucrurile stau in felul urmator: PROCOAVA, PROCOAVE SAU SARBATOAREA PARULUI. O SIMPLA CAUTARE PE WWW.GOOGLE.COM NE DEMONSTREAZA CA PROCOAVA E CORECT, MAI MULT PUTEM GASI CORECTITUDINEA din textele ziarelor locale bacauane.
1) POTCOÁVĂ, potcoave, s.f. Piesă din otel, aproximativ în formă de semicerc, care se fixează cu caiele pe copitele animalelor de tractiune, pentru protejarea lor la mers. Loc. adv. În potcoavă = în formă de semicerc. Expr. Căută (sau umblă după) potcoave de cai morti ori caută (sau umblă) după cai morti, să le ia potcoavele = umblă după lucruri imposibil de obtinut sau de găsit. A-si lepăda (sau a sta să-i pice) potcoavele = a muri sau a fi pe moarte. Piesă de otel, aproximativ în formă de semicerc, care se fixează pe tocurile bocancilor si ale cizmelor pentru a le proteja. – Din bg. podkova, scr. potkova.
“Cum poti face un brand de ras ... ”
“Cum poti face un brand de ras ... ”
Nu esti mic, chiar deloc! Numai atunci cand esti micut, stai in fata usii salonului frantuzesc si daca nu stii sa faci la olita faci pe jos, pe langa, apoi, bagi manuta si duci pe frunte, pe ochisori, pe limba. Aceasta penibila situatie e intalnita frecvent in “adevarurile” de seara. Exemplu concret: Editia de Bacau, Vineri, 2 octombrie 2009. Tiraj total: 513.000. Tiraj local 6.500, Nr. 346 (la mai multe!). 16 pagini.
1. Pagina 1:
Supratitlu: Diseara
Titlu: Compact deschide “Zilele Bacaului” – Membrii trupei vor urca pe scena amenajata la Sala Sporturilor. Duminica, in ultima zi a sarbatorilor, vor concerta Iris si Proconsul .. PAG 13 . Citind aceste supratitluri si titluri, deschideri de editie, putem afla ca la pagina 13, trupa Compact isi face de cap! Dai paginile si ajungi la 13. Unicat in pagina: “Minunea construita intr-un munte de sare – Salina Cacica este apreciata drept o bijuterie a ingineriei”, apoi Stirile de weekend ne anunta ca Diseara este Karaoke in Club Amnesia, Maine este Ping-Pong gratis in Galeria Mall. Intalnim apoi, pe aceeasi pagina (13) cateva Recomandari: Diseara: Petrecere pentru intreaga familie la mall (acelasi mall din stirea, recomandarea de mai devreme), Maine: Energy Party in Club Amnesia (acelasi club dintr-o stire, recomandare de mai devreme), ATENTIE – ACEEASI PAGINA. Expozitie: Ziua Nationala a Republicii Chineze. Trecand peste toate repetitiile, “limbile”, care, dupa cum vedem, nu sunt cu tenta esopiana, pe aceasta pagina, 13, nu gasim nimic din trimiterea din pagina 1. Cititorule daca te trimit in pagina 13 sa iti cumperi Coca-Cola vei gasi, de fapt, Selena.
2. Pagina 1: Iti cer rabdare cititorule ca doar pentru tine sunt creat – simplut, ma numesc “Adevarul de seara”.
a) Bosoteni-ul Bacaului este cand Botoseni, cand Bosoteni (corect);
b) Tezaurul cuprinde 295 de monede de argint de origine austriaca: FALS/ Tezaurul cuprinde 294 de piese de origine austriaca, iar una de origine otomana.
c) Azi, ora 12,30 – tezaurul era expus de cateva zile si s-au facut despre el foarte multe relatari pe calea undelor, in presa scrisa bacauana chiar din momentul descoperirii lui;
d) Ionel? Rusu? De cand ne permitem sa-l re-botezam pe Domnul Ioan Rusu?
e) Greseli in prima pagina sunt inca foarte multe, atat din punct de vedere istoric, cat si jurnalistic.
Asa inchidem editia “Adevarului de seara” – Bacau din ziua de Vineri, 2 Octombrie 2009. Concret, in urma acestor mici greseli, companie mare ce sunt, cu siguranta voi veni sa-mi promovez produsul in cadrul companiei ce se numeste A H – pacat de reclama de la pagina 11 – 11 % dobanda pentru depozite in lei pe termen de 100 de zile 0 % comision de retragere la scadenta.
“URMEAZA EPISODUL POTCOAVA”
Nu esti mic, chiar deloc! Numai atunci cand esti micut, stai in fata usii salonului frantuzesc si daca nu stii sa faci la olita faci pe jos, pe langa, apoi, bagi manuta si duci pe frunte, pe ochisori, pe limba. Aceasta penibila situatie e intalnita frecvent in “adevarurile” de seara. Exemplu concret: Editia de Bacau, Vineri, 2 octombrie 2009. Tiraj total: 513.000. Tiraj local 6.500, Nr. 346 (la mai multe!). 16 pagini.
1. Pagina 1:
Supratitlu: Diseara
Titlu: Compact deschide “Zilele Bacaului” – Membrii trupei vor urca pe scena amenajata la Sala Sporturilor. Duminica, in ultima zi a sarbatorilor, vor concerta Iris si Proconsul .. PAG 13 . Citind aceste supratitluri si titluri, deschideri de editie, putem afla ca la pagina 13, trupa Compact isi face de cap! Dai paginile si ajungi la 13. Unicat in pagina: “Minunea construita intr-un munte de sare – Salina Cacica este apreciata drept o bijuterie a ingineriei”, apoi Stirile de weekend ne anunta ca Diseara este Karaoke in Club Amnesia, Maine este Ping-Pong gratis in Galeria Mall. Intalnim apoi, pe aceeasi pagina (13) cateva Recomandari: Diseara: Petrecere pentru intreaga familie la mall (acelasi mall din stirea, recomandarea de mai devreme), Maine: Energy Party in Club Amnesia (acelasi club dintr-o stire, recomandare de mai devreme), ATENTIE – ACEEASI PAGINA. Expozitie: Ziua Nationala a Republicii Chineze. Trecand peste toate repetitiile, “limbile”, care, dupa cum vedem, nu sunt cu tenta esopiana, pe aceasta pagina, 13, nu gasim nimic din trimiterea din pagina 1. Cititorule daca te trimit in pagina 13 sa iti cumperi Coca-Cola vei gasi, de fapt, Selena.
2. Pagina 1: Iti cer rabdare cititorule ca doar pentru tine sunt creat – simplut, ma numesc “Adevarul de seara”.
a) Bosoteni-ul Bacaului este cand Botoseni, cand Bosoteni (corect);
b) Tezaurul cuprinde 295 de monede de argint de origine austriaca: FALS/ Tezaurul cuprinde 294 de piese de origine austriaca, iar una de origine otomana.
c) Azi, ora 12,30 – tezaurul era expus de cateva zile si s-au facut despre el foarte multe relatari pe calea undelor, in presa scrisa bacauana chiar din momentul descoperirii lui;
d) Ionel? Rusu? De cand ne permitem sa-l re-botezam pe Domnul Ioan Rusu?
e) Greseli in prima pagina sunt inca foarte multe, atat din punct de vedere istoric, cat si jurnalistic.
Asa inchidem editia “Adevarului de seara” – Bacau din ziua de Vineri, 2 Octombrie 2009. Concret, in urma acestor mici greseli, companie mare ce sunt, cu siguranta voi veni sa-mi promovez produsul in cadrul companiei ce se numeste A H – pacat de reclama de la pagina 11 – 11 % dobanda pentru depozite in lei pe termen de 100 de zile 0 % comision de retragere la scadenta.
“URMEAZA EPISODUL POTCOAVA”
sâmbătă, 3 octombrie 2009
Bacau-ul - contur al artei populare
Daca mai toate orasele imortante din zona Moldovei au un Festival al jocului si cantecului popular, o parada o portului popular, un targ al mestesugurilor, iata-ne, ca de anul acesta si, mai exact, in perioada 2-4 octombrie, Bacaul are "Targu' de Procoava" - Targ de mesteri populari - editia I. Acesta se desfasoara inca, fiindca suntem pe 2 octombrie, pe piateta din fata Casei de Cultura "Vasile Alecsandri". Cu siguranta, foarte multi dintre vizitatori, ascultatori, privitori se intreaba: "De ce procoava"!?! Sa amintim ca, in calendarul popular romanesc, prima zi a lunii Octombrie era consacrata, in timpurile de altadata "Sfantului" Procoava. Concret, este vorba despre un sfant care nu-l gasim in nici un calendar, insa, prezent, a fost in imaginarul colectiv arhaic. Pe de alta parte, crestinii-ortodocsi tin in aceasta prima zi a luni lui Brumarel Sarbatoarea numita Acoperamantul Maicii Domnului. Asadar, in trecut acoperamantul sau capacul sicriului se numea "pocris" sau "Procovat", de aici si denumirea "Targu' de Procoava".
Mesteri populari permanenti
La majoritatea Targurilor din tara te intalnesti poate cu aceeasi mesteri populari. Zilele acestea, la Bacau, am putut vedea mesteri populari din zona Oituzului - Bacau, a Sucevei (Lupcina - Ulma, Falticeni, Manastirea Humor etc.), a Sighisoarei, Maramuresului, Botosaniului, Iasului etc. Evident ca toate zonele etnografice din tara s-au intlnit, numai si numai prin maiestria cu care-si realizeaza produsele! Unde? pe piateta din fata Casei de Cultura a Bacaului.
Principalele mestesuguri prezentate pe viu vizitatorilor au fost impletitul nuielelor - reprezentat de Toderascu Lilian din satul Heci, cat si de fiul acestuia Alexandru, comuna Lespezi, Judetul Iasi, "plamadirea lutului", mestesug reprezentat de Mocanu Marcel din Branistea Galatiului, cioplitul lemnului - Cramariuc Florin - Suceava.
De vizitat: Complexul Muzeal "Iulian Antonescu"
Multumim echipei de la Muzeul "Iulian Antonescu", care ne-a plimbat prin toate camerele muzeului si in acelasi timp ne-a explicat "crampeie" despre originile istoriei noastre. De remarcat, ca aceeasi echipa a descoperit (" Craitarii de la Bosoteni") prin intermediul D-lui Ioan Rusu din Localitatea Bosoteni un numar de 295 de piese monetare foarte vechi, datand de la inceputul secolului al XVIII - lea, respectiv sfarsitul acestuia. De amintit ca acest secol este cel al noului, al inceperii unei alte lumi, al desfraului, al tuturor posibilitatilor. Cele 295 de piese reprezinta un tezaur monetar inedit. Dintre aceste piese: 294 sunt de origine austriaca, iar una este de origine otomana.
Partener Media al evenimentului - "Zilele Bacaului" - Radio Iasi:
http://radioiasi.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=5277&Itemid=0
Mesteri populari permanenti
La majoritatea Targurilor din tara te intalnesti poate cu aceeasi mesteri populari. Zilele acestea, la Bacau, am putut vedea mesteri populari din zona Oituzului - Bacau, a Sucevei (Lupcina - Ulma, Falticeni, Manastirea Humor etc.), a Sighisoarei, Maramuresului, Botosaniului, Iasului etc. Evident ca toate zonele etnografice din tara s-au intlnit, numai si numai prin maiestria cu care-si realizeaza produsele! Unde? pe piateta din fata Casei de Cultura a Bacaului.
Principalele mestesuguri prezentate pe viu vizitatorilor au fost impletitul nuielelor - reprezentat de Toderascu Lilian din satul Heci, cat si de fiul acestuia Alexandru, comuna Lespezi, Judetul Iasi, "plamadirea lutului", mestesug reprezentat de Mocanu Marcel din Branistea Galatiului, cioplitul lemnului - Cramariuc Florin - Suceava.
De vizitat: Complexul Muzeal "Iulian Antonescu"
Multumim echipei de la Muzeul "Iulian Antonescu", care ne-a plimbat prin toate camerele muzeului si in acelasi timp ne-a explicat "crampeie" despre originile istoriei noastre. De remarcat, ca aceeasi echipa a descoperit (" Craitarii de la Bosoteni") prin intermediul D-lui Ioan Rusu din Localitatea Bosoteni un numar de 295 de piese monetare foarte vechi, datand de la inceputul secolului al XVIII - lea, respectiv sfarsitul acestuia. De amintit ca acest secol este cel al noului, al inceperii unei alte lumi, al desfraului, al tuturor posibilitatilor. Cele 295 de piese reprezinta un tezaur monetar inedit. Dintre aceste piese: 294 sunt de origine austriaca, iar una este de origine otomana.
Partener Media al evenimentului - "Zilele Bacaului" - Radio Iasi:
http://radioiasi.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=5277&Itemid=0
luni, 31 august 2009
"Presedinte al Globului Pamantesc" - Velimir Hlebnikov
Cateva incursiuni prin lumea spirituala a lui Velimir Hlebnikov, un tip modest, un tip care nu si-a dorit niciodata materialul "globului pamantesc", ci s-a declarat presedinte al acestuia.
"Dintr-un sac
Au cazut niste lucruri pe jos.
Lumea, gandesc eu,
E doar
Tainica gluma
Ce s-a pastrat
Pe chipul unui spanzurat".
sau:
"Priviti! se intind buze flamande
Si trag cu pofta din sicriul lui Verlaine
Mortul racneste:
Vai, vai, vai!
Ii primesc in vizita pe domnii hoti
Incepand cu prima scriere de dinainte de moarte.
Dar acum sunt ocupat cu moartea, domnii mei.
Mi s-a sfarsit maniera.
Mergeti la vecini!
De la musique."
Cu siguranta ca suntem aruncati in inconfort atunci cand vedem aceste cuvinte, insa suntem obligati sa parasim textul, sa-l credem ilizibil. Nu facem fata a intelege acest text. Este adevarat ca e o noua ordine poe(i)tica!?!
"Dintr-un sac
Au cazut niste lucruri pe jos.
Lumea, gandesc eu,
E doar
Tainica gluma
Ce s-a pastrat
Pe chipul unui spanzurat".
sau:
"Priviti! se intind buze flamande
Si trag cu pofta din sicriul lui Verlaine
Mortul racneste:
Vai, vai, vai!
Ii primesc in vizita pe domnii hoti
Incepand cu prima scriere de dinainte de moarte.
Dar acum sunt ocupat cu moartea, domnii mei.
Mi s-a sfarsit maniera.
Mergeti la vecini!
De la musique."
Cu siguranta ca suntem aruncati in inconfort atunci cand vedem aceste cuvinte, insa suntem obligati sa parasim textul, sa-l credem ilizibil. Nu facem fata a intelege acest text. Este adevarat ca e o noua ordine poe(i)tica!?!
miercuri, 29 iulie 2009
Bucovina - Familia Colibaba - Respect pentru traditie II
Interviu cu Florin Colibaba, artist ceramist din Radauti, judetul Suceava (II)
Dumitru Serban: Ati amintit adineauri de tehnica. Spuneti-ne cateva detalii despre realizarea unui obiect. Vad ca aveti sfesnice, aveti tavi, aveti diferite obiecte. Va rugam sa ne prezentati tehnica aceasta.
Florin Colibaba: Tehnica de lucru este, sa spuneam, pana la un anumit punct la fel cu toate centrele din tara. Dar s-o luam de la inceput: intai si intai, se modeleaza din pamant. Pamantul acesta este un pamant special pe care noi olarii il gasim in anumite locuri, in zonele respective, dar il depozitam acasa, dupa care el este malaxat, un procedeu mai simplu, prin malaxor, se macina acest pamant combinat cu apa si se face o pasta. Din acea pasta, argila cum ii spunem noi, lucram si modelam obiecte. Dupa ce ele sunt modelate la roata, tipul acesta de ceramica, a doua zi, vasul fiind moale si elastic nu poti sa-l vopsesti pentru ca-l deformezi. Si atunci trebuie sa-l lasi putin ca sa stea sa se zvanteze, sa se usuce, dar nu in forma definitiva, ci sa se zvante putin. A doua zi, il dau cu angoba, cu caolinul acesta, dau fondul alb. A treia zi, il mai las pana deja incepe sa tinda spre uscare si, a patra zi, il zgrafitam, deci aplic desenul. Dupa ce este zgrafitat, il las la uscat, pe timp de vara dureaza cam doua-trei saptamani, nu pot sa-l fortez, pentru ca daca il fortez, prin uscare rapida, s-ar putea sa-ti crape obiectul. Si apoi se arde. Prima data, arderea „biscuite”. Aici sunt doua tipuri de ardere: o data la faza „biscuite”, poti sa-l arzi in cuptor cu lemn, unde dureaza cam 10-12 ore, pentru ca este cea mai importanta faza ca obiectele sa nu crape, ca daca ai marit focul cumva, din caldura care intra, temperatura puternica, s-ar putea ca ele sa crape, si apoi este cealalta faza in cuptor electric, in care arzi 4 ore. La faza smaltuita, in cuptorul cu lemn, arzi 9 ore, dupa ce le-ai scos, din prima faza de „biscuit”, obiectele se coloreaza cu pensula, cu cele trei culori. Eu am spus ca folosesc ca fond culoarea alba. Si un lucru interesant, in ceramica mea regasim cele patru anotimpuri. Albul reprezinta iarna, dupa care folosesc culoarea verde, care este din oxid de cupru, combinat cu smalt, ceea ce ar reprezenta primavara, galbenul este un oxid de fier, tot combinat cu smalt, care reprezinta vara, toamna din culoarea maronie, printr-o combinatie de pamant rosu cu mangan. Dupa ce vasul este colorat, se smaltuieste, si se mai introduce o data la cuptor. La cel cu lemn, cum spuneam, dureaza o ardere a doua oara 9 ore, iar la cel electric, tot 4 ore. Si apoi, dupa ce vasul este ars, a doua oara, la o temperatura de 950-1.000 grade. Deci cam aici oscilez cu arsul, vasul se scoate, este gata. Am acasa, la Radauti, un atelier, in cadrul muzeului, acolo am expozitia, nu pot sa spun personala, dar este o expozitie cu peretii plini, cu tot ce este, lumea vine si cumpara de cate ori are ocazia. Si, in rest, obiectele sunt depozitate pentru diferite actiuni. Urmatoarea actiune o am saptamana viitoare la Radauti, apoi am o actiune la Gura Humorului, dupa aia, in septembrie am o actiune, un targ al olarilor, la Sibiu, apoi in decembrie am iar cu Targul Creatorilor la Muzeul Taranului Roman. Deci, noi, ceramistii, stim ce trebuie sa pregatim din timp pentru ca pamantul este mai sensibil, marfa nu se poate face oricum, in comparatie cu cei care incondeiaza oua sau picteaza o icoana sau tese pentru ca daca ai stat 3-4 zile si ai lucrat non-stop, tu iti faci produsul. Dar noi aici, daca stam 3-4 zile sau 3-4-5 saptamani tot nu poate iesi pentru ca noi depindem de uscare plus ardere. Si atunci, olarul stie. Cand are urmatorul targ isi programeaza lucrarile, isi face din timp pentru ca sa poata intra.
D. S.: E destul de meticulos, trebuie destul de multa rabdare.
F. C.: Exact. Si sa fac o suta de piese. Eu nu le fac. Dar asta nu insemna ca marti, miercuri sau sambata viitoare le am gata. Nu le am gata, nu am cum sa le am gata. Si atunci, trebuie sa am tot pe stoc si stiu, si-mi pregatesc din timp. Deci, cam asta ar veni, in mare, asa tehnica.
D. S.: Ne-ati vorbit despre tehnica. Destul de multa munca, destul de multa rabdare. Raportand toate acestea la viata reala, la cotidian, vedem cu totii ce se intampla astazi in cultura romaneasca. Traditiile, obiceiurile vor mai putea fi conservate? Nu o spun cu rautate, ci constat doar. Cum vedeti dumneavoastra situatia aceasta?
F. C.: Eu as spune si chiar o spun acum cu rautate, nu ca sa constat, pentru ca, in atatia ani, facand comparatie cu ce era inainte, cum se organizau. Exceptie la un targ al olarilor in momentul de fata o face Iasul. Din toate punctele de vedere. Pentru ca inainte era targul de la Sibiu, ca Iasul are a XXVII-a editie. Am 53 de ani. Scazand astia, de la 12 ani, cand mergeam cu bunicul la targul de la Sibiu, Sibiul organiza cum se face acum la Iasi, dar, pe parcurs, au inceout fel de fel de actiuni, zise-culturale: zilele municipiului X cu creatori populari, zilele vinului cu creatori populari, zile cartofului cu creatori populari, o actiune nu stiu care cu creatori populari si vin fel de fel de oameni, fel si fel de comercianti, care fac kitsch-uri, cauta sa-si vanda produsul; lumea e derutata, nu mai stie sa faca diferenta intre un artist adevarat, un creator adevarat pentru ca diferenta se face la preturi. Ala care le ia din alta parte mai adauga ceva acolo si vinde cum vinde si nici nu-l intereseaza ca noua ne strica piata, noi cei care cream, am fost acoperiti de acesti oameni asa-zisi creatori, dar nu sunt creatori si s-a ajuns la o confuzie. Si de asta o spun cu rautate, pentru ca, in momentul de fata, cu exceptia Iasului, in aceste targuri, care inainte se tineau, acum suntem chemati sa combatem fenomenele kitsch, dar este o amre vrajeala. In ziua de azi nici nu se mai spune ”a combate fenomenul kitsch”, ma mir cum de pe invitatii chiar nu se spune: „Haideti, veniti si dumneavoastra ca sa facem amploarea fenomenului kitsch mai mare, ca noi nu stim de cultura!” Apropo de ce spuneati, si o spun inca o data cu rautate, trag un semnal: arta populara romaneasca maine-poimaine se va pierde. De ce? Pentru ca incet creatorii de valoare nu mai sunt, au murit. Si suntem noi, astia tineri, carora si noua ne vinde randul. Si este mare pacat ca nu se pune pret. Eu imi aduc bine aminte si n-as vrea sa se supere vreunul sau altul, cand am fost, acum 10 ani, in America, la festivalul Smithsonian’s Folk Life de la Washington, delagatia Romaniei a fost foarte bine primita. Si tin minte ca acolo, la deschiderea oficiala, ni s-a spus un lucru clar, in doua cuvinte: „Voi, romanii, sunteti recunoscuti in lume prin sport si prin traditii”. Atunci, mare valva: „Da, ne intoarcem acasa, punem accent pe traditiile noastre!”. Atat a durat, cat a durat festivalul ala, 16 zile. Din momentul ala nu se mai stie nimic de traditia romaneasca, nu se mai pune pret, nu se mai pune accent, nu se incurajeaza. Si asta este viitorul Romaniei, va fi un recul puternic pentru ca noi ne batem joc de o traditie pe care o avem. Nu trebuie sa o nastem, nu trebuie sa...
D. S.: O avem, numai trebuie sa o mediatizam.
F. C.: Exact. Si de asta o spun cu rautate. Cei care sunt la putere nici nu-si bat capul pentru asa ceva. Aici sunt niste valori. Valori istorice, valori romanesti pentru viitorul Romaniei. Nu pentru noi. Ca noi suntem cum suntem. Noi, spre bucuria noastra si cu ajutorul lui Dumnezeu, avem marea bucurie de a fi sanatosi si putem continua pentru ca am invatat de la cine am invatat lucruri serioase. Acum nu se mai face intr-o scoala populara de arta... Apropo de chestia asta, mie mi-a trecut prin cap si cred ca daca voi fi ajutat, inteles, voi reusi. Vreau sa infiintez o academie de ceramica la Radauti, Academia de Ceramica Colibaba, academie de ceramica asa cum este si o facultate, cu chestii juridice, cu aprobari, cu tot. Dar pentru asta trebuie sa fie cineva care sa inteleaga, pentru ca ideea mea este buna.
D. S.: Si sa se realizeze o infrastructura, sa fie realizate niste standarde...
F. C.: Exact. Eu ma zbat ca sa creez ceva care sa ramana pentru natiunea sta si dupa mine pentru ca stiti ce ma doare in suflet?! Ca maine-poimaine (vedeti ca saptamana trecuta
l-am inmormantat pe varul meu, tanar si el de-o seama suntem, 53 de ani) pot sa inchid si eu ochii si cati ca noi nu sunt aici dintre ceramisti? Sunt niste valori care se duc si este pacat. Daca ii ai pe pameni in viata, in loc sa stai sa te folosesti de dansii, sa obtii de la dansii ceva care sa fie durabil, sa fie in viitor transmis cum la noi in familie totul s-a transmis din tata in fiu. V-am spus ca sunt a cincea generatie, peste 200 de ani. Pai, daca stra-strabunicul meu gandea cum gandesc astia, mai era ceramica prin Radauti?! De asta am spus-o, si-o spun, si-o repet. Care vrea sa auda bine, care nu, sa-si faca treburile, dar este mare pacat.
D. S.: Foarte buna initiativa dumneavoastra. Felicitari pentru ceea ce faceti!
Transmite-ti un salut, un gand. Puteti spune solutii pentru conservarea traditiilor in final.
F. C.: Eu le-as spune organizatorilor ieseni, celor care au contribuit pana acum, celor care au initiat si facut acest targ de peste 27 de ani, de duminica, de maine, vom merge pe a XXVIII-a editie, ca le multumesc pentru ca au fost singurii si raman singurii care n-au fost clintiti, au o idee fixa, buna pentru poporul roman si o fac si o mediatizeaza, asta este un lucru extraordinar si sa aiba grija in continuare sa nu piarda acest targ pentru ca este cel dintai. V-am spus, la inceput, Iasul era cam pe locul 3-4 ca organizare. Primele trei editii le-am infiintat eu cu regretatul Marcel Colibaba, care a murit saptamana trecuta, cu taica-meu, tot la fel, regretat, si cu fostul director Cuzac. Acum, targul de la Radauti, care este saptamna viitoare, este un mare balci, si ma zbat cu organizatorii de acolo, le spun cum este un adevarat targ, ce trebuie facut, nu ma baga nimeni in seama. Ei stiu ale lor, fac ale lor, cum fac, numai sa iasa urat, in loc sa facem sa iasa frumos. Eu am colegul meu de la Dieβen care lcureaza in primarie si face acest targ european, se intelege cu primarul, primarul asculta de ceea ce spune el, dupa ce se termina actiunea si trage concluzii, spune: „nota 10”. El a reusit. Pe cand eu cand vin cu argumentele mele, cu intentiile mele, cu ideile mele, nu ma asculta nimeni, parca sunt o carpa asa, parca sunt un nimic in orasul ala. Si atunci cum sa nu te deranjeze? Cum? Cand vezi ca Iasul face asa ceva? Au mai fost Smerica, Dumnezeu sa-l ierte, Toader Nica, care au dat o amploare, care au facut ceva, au sadit o radacina, cu dr. Mungiu, cu domnul Ciubotaru, oameni care au facut niste chestii formidabile. Continua. Lumea vine din tara, vine de la Horezu, este totusi o distanta. De ce vine? Pentru ca, in primul rand, publicul iesean stie sa puan pret, este un public cultural. Eu am mai spus-o si anul trecut, capitala europeana a culturii nu trebuia sa fie Sibiul din anumite motive s-a facut capitala la Sibiu, ci Iasul. Iasul merita sa fie. Repet si in ziua de azi, Iasul stie sa aprecieze tot ce este aici, gaseste oameni de cultura in Iasi, aici gasesti ambientul acesta, gasesti tot ce insemna lucru curat si frumos, drept si nobil.
D. S.: In speranta ca pe viitor ne veti primi chiar in atelierul dumneavoastra, chiar imi doresc acest lucru...
F. C.: Chiar va astept cu mare drag.
D. S.: Va spun mult succes si multa sanatate!
F. C.: Multumesc frumos si va astept cu mare bucurie, e foarte simplu, atelierul este in cadrul muzeului de la Radauti. De asta ma si deranjeaza cateodata petru ca nus e face propaganda cu el, est eun lucru unic in tara, in cadrul muzeului sa ai un atelier di est eun brand, pentru ca eu in ultimul timp am obtinut si licenta pentru marca a ceea ce fac. Este un brand al orasului, dar pacat ca...
D. S.: Nu este mediatizat.
F. C.: Exact. Dupa soare, vine umbra. Sec. Trist. Bine, va astept, va doresc Doamne ajuta si multumesc pentru tot.
Dumitru Serban: Ati amintit adineauri de tehnica. Spuneti-ne cateva detalii despre realizarea unui obiect. Vad ca aveti sfesnice, aveti tavi, aveti diferite obiecte. Va rugam sa ne prezentati tehnica aceasta.
Florin Colibaba: Tehnica de lucru este, sa spuneam, pana la un anumit punct la fel cu toate centrele din tara. Dar s-o luam de la inceput: intai si intai, se modeleaza din pamant. Pamantul acesta este un pamant special pe care noi olarii il gasim in anumite locuri, in zonele respective, dar il depozitam acasa, dupa care el este malaxat, un procedeu mai simplu, prin malaxor, se macina acest pamant combinat cu apa si se face o pasta. Din acea pasta, argila cum ii spunem noi, lucram si modelam obiecte. Dupa ce ele sunt modelate la roata, tipul acesta de ceramica, a doua zi, vasul fiind moale si elastic nu poti sa-l vopsesti pentru ca-l deformezi. Si atunci trebuie sa-l lasi putin ca sa stea sa se zvanteze, sa se usuce, dar nu in forma definitiva, ci sa se zvante putin. A doua zi, il dau cu angoba, cu caolinul acesta, dau fondul alb. A treia zi, il mai las pana deja incepe sa tinda spre uscare si, a patra zi, il zgrafitam, deci aplic desenul. Dupa ce este zgrafitat, il las la uscat, pe timp de vara dureaza cam doua-trei saptamani, nu pot sa-l fortez, pentru ca daca il fortez, prin uscare rapida, s-ar putea sa-ti crape obiectul. Si apoi se arde. Prima data, arderea „biscuite”. Aici sunt doua tipuri de ardere: o data la faza „biscuite”, poti sa-l arzi in cuptor cu lemn, unde dureaza cam 10-12 ore, pentru ca este cea mai importanta faza ca obiectele sa nu crape, ca daca ai marit focul cumva, din caldura care intra, temperatura puternica, s-ar putea ca ele sa crape, si apoi este cealalta faza in cuptor electric, in care arzi 4 ore. La faza smaltuita, in cuptorul cu lemn, arzi 9 ore, dupa ce le-ai scos, din prima faza de „biscuit”, obiectele se coloreaza cu pensula, cu cele trei culori. Eu am spus ca folosesc ca fond culoarea alba. Si un lucru interesant, in ceramica mea regasim cele patru anotimpuri. Albul reprezinta iarna, dupa care folosesc culoarea verde, care este din oxid de cupru, combinat cu smalt, ceea ce ar reprezenta primavara, galbenul este un oxid de fier, tot combinat cu smalt, care reprezinta vara, toamna din culoarea maronie, printr-o combinatie de pamant rosu cu mangan. Dupa ce vasul este colorat, se smaltuieste, si se mai introduce o data la cuptor. La cel cu lemn, cum spuneam, dureaza o ardere a doua oara 9 ore, iar la cel electric, tot 4 ore. Si apoi, dupa ce vasul este ars, a doua oara, la o temperatura de 950-1.000 grade. Deci cam aici oscilez cu arsul, vasul se scoate, este gata. Am acasa, la Radauti, un atelier, in cadrul muzeului, acolo am expozitia, nu pot sa spun personala, dar este o expozitie cu peretii plini, cu tot ce este, lumea vine si cumpara de cate ori are ocazia. Si, in rest, obiectele sunt depozitate pentru diferite actiuni. Urmatoarea actiune o am saptamana viitoare la Radauti, apoi am o actiune la Gura Humorului, dupa aia, in septembrie am o actiune, un targ al olarilor, la Sibiu, apoi in decembrie am iar cu Targul Creatorilor la Muzeul Taranului Roman. Deci, noi, ceramistii, stim ce trebuie sa pregatim din timp pentru ca pamantul este mai sensibil, marfa nu se poate face oricum, in comparatie cu cei care incondeiaza oua sau picteaza o icoana sau tese pentru ca daca ai stat 3-4 zile si ai lucrat non-stop, tu iti faci produsul. Dar noi aici, daca stam 3-4 zile sau 3-4-5 saptamani tot nu poate iesi pentru ca noi depindem de uscare plus ardere. Si atunci, olarul stie. Cand are urmatorul targ isi programeaza lucrarile, isi face din timp pentru ca sa poata intra.
D. S.: E destul de meticulos, trebuie destul de multa rabdare.
F. C.: Exact. Si sa fac o suta de piese. Eu nu le fac. Dar asta nu insemna ca marti, miercuri sau sambata viitoare le am gata. Nu le am gata, nu am cum sa le am gata. Si atunci, trebuie sa am tot pe stoc si stiu, si-mi pregatesc din timp. Deci, cam asta ar veni, in mare, asa tehnica.
D. S.: Ne-ati vorbit despre tehnica. Destul de multa munca, destul de multa rabdare. Raportand toate acestea la viata reala, la cotidian, vedem cu totii ce se intampla astazi in cultura romaneasca. Traditiile, obiceiurile vor mai putea fi conservate? Nu o spun cu rautate, ci constat doar. Cum vedeti dumneavoastra situatia aceasta?
F. C.: Eu as spune si chiar o spun acum cu rautate, nu ca sa constat, pentru ca, in atatia ani, facand comparatie cu ce era inainte, cum se organizau. Exceptie la un targ al olarilor in momentul de fata o face Iasul. Din toate punctele de vedere. Pentru ca inainte era targul de la Sibiu, ca Iasul are a XXVII-a editie. Am 53 de ani. Scazand astia, de la 12 ani, cand mergeam cu bunicul la targul de la Sibiu, Sibiul organiza cum se face acum la Iasi, dar, pe parcurs, au inceout fel de fel de actiuni, zise-culturale: zilele municipiului X cu creatori populari, zilele vinului cu creatori populari, zile cartofului cu creatori populari, o actiune nu stiu care cu creatori populari si vin fel de fel de oameni, fel si fel de comercianti, care fac kitsch-uri, cauta sa-si vanda produsul; lumea e derutata, nu mai stie sa faca diferenta intre un artist adevarat, un creator adevarat pentru ca diferenta se face la preturi. Ala care le ia din alta parte mai adauga ceva acolo si vinde cum vinde si nici nu-l intereseaza ca noua ne strica piata, noi cei care cream, am fost acoperiti de acesti oameni asa-zisi creatori, dar nu sunt creatori si s-a ajuns la o confuzie. Si de asta o spun cu rautate, pentru ca, in momentul de fata, cu exceptia Iasului, in aceste targuri, care inainte se tineau, acum suntem chemati sa combatem fenomenele kitsch, dar este o amre vrajeala. In ziua de azi nici nu se mai spune ”a combate fenomenul kitsch”, ma mir cum de pe invitatii chiar nu se spune: „Haideti, veniti si dumneavoastra ca sa facem amploarea fenomenului kitsch mai mare, ca noi nu stim de cultura!” Apropo de ce spuneati, si o spun inca o data cu rautate, trag un semnal: arta populara romaneasca maine-poimaine se va pierde. De ce? Pentru ca incet creatorii de valoare nu mai sunt, au murit. Si suntem noi, astia tineri, carora si noua ne vinde randul. Si este mare pacat ca nu se pune pret. Eu imi aduc bine aminte si n-as vrea sa se supere vreunul sau altul, cand am fost, acum 10 ani, in America, la festivalul Smithsonian’s Folk Life de la Washington, delagatia Romaniei a fost foarte bine primita. Si tin minte ca acolo, la deschiderea oficiala, ni s-a spus un lucru clar, in doua cuvinte: „Voi, romanii, sunteti recunoscuti in lume prin sport si prin traditii”. Atunci, mare valva: „Da, ne intoarcem acasa, punem accent pe traditiile noastre!”. Atat a durat, cat a durat festivalul ala, 16 zile. Din momentul ala nu se mai stie nimic de traditia romaneasca, nu se mai pune pret, nu se mai pune accent, nu se incurajeaza. Si asta este viitorul Romaniei, va fi un recul puternic pentru ca noi ne batem joc de o traditie pe care o avem. Nu trebuie sa o nastem, nu trebuie sa...
D. S.: O avem, numai trebuie sa o mediatizam.
F. C.: Exact. Si de asta o spun cu rautate. Cei care sunt la putere nici nu-si bat capul pentru asa ceva. Aici sunt niste valori. Valori istorice, valori romanesti pentru viitorul Romaniei. Nu pentru noi. Ca noi suntem cum suntem. Noi, spre bucuria noastra si cu ajutorul lui Dumnezeu, avem marea bucurie de a fi sanatosi si putem continua pentru ca am invatat de la cine am invatat lucruri serioase. Acum nu se mai face intr-o scoala populara de arta... Apropo de chestia asta, mie mi-a trecut prin cap si cred ca daca voi fi ajutat, inteles, voi reusi. Vreau sa infiintez o academie de ceramica la Radauti, Academia de Ceramica Colibaba, academie de ceramica asa cum este si o facultate, cu chestii juridice, cu aprobari, cu tot. Dar pentru asta trebuie sa fie cineva care sa inteleaga, pentru ca ideea mea este buna.
D. S.: Si sa se realizeze o infrastructura, sa fie realizate niste standarde...
F. C.: Exact. Eu ma zbat ca sa creez ceva care sa ramana pentru natiunea sta si dupa mine pentru ca stiti ce ma doare in suflet?! Ca maine-poimaine (vedeti ca saptamana trecuta
l-am inmormantat pe varul meu, tanar si el de-o seama suntem, 53 de ani) pot sa inchid si eu ochii si cati ca noi nu sunt aici dintre ceramisti? Sunt niste valori care se duc si este pacat. Daca ii ai pe pameni in viata, in loc sa stai sa te folosesti de dansii, sa obtii de la dansii ceva care sa fie durabil, sa fie in viitor transmis cum la noi in familie totul s-a transmis din tata in fiu. V-am spus ca sunt a cincea generatie, peste 200 de ani. Pai, daca stra-strabunicul meu gandea cum gandesc astia, mai era ceramica prin Radauti?! De asta am spus-o, si-o spun, si-o repet. Care vrea sa auda bine, care nu, sa-si faca treburile, dar este mare pacat.
D. S.: Foarte buna initiativa dumneavoastra. Felicitari pentru ceea ce faceti!
Transmite-ti un salut, un gand. Puteti spune solutii pentru conservarea traditiilor in final.
F. C.: Eu le-as spune organizatorilor ieseni, celor care au contribuit pana acum, celor care au initiat si facut acest targ de peste 27 de ani, de duminica, de maine, vom merge pe a XXVIII-a editie, ca le multumesc pentru ca au fost singurii si raman singurii care n-au fost clintiti, au o idee fixa, buna pentru poporul roman si o fac si o mediatizeaza, asta este un lucru extraordinar si sa aiba grija in continuare sa nu piarda acest targ pentru ca este cel dintai. V-am spus, la inceput, Iasul era cam pe locul 3-4 ca organizare. Primele trei editii le-am infiintat eu cu regretatul Marcel Colibaba, care a murit saptamana trecuta, cu taica-meu, tot la fel, regretat, si cu fostul director Cuzac. Acum, targul de la Radauti, care este saptamna viitoare, este un mare balci, si ma zbat cu organizatorii de acolo, le spun cum este un adevarat targ, ce trebuie facut, nu ma baga nimeni in seama. Ei stiu ale lor, fac ale lor, cum fac, numai sa iasa urat, in loc sa facem sa iasa frumos. Eu am colegul meu de la Dieβen care lcureaza in primarie si face acest targ european, se intelege cu primarul, primarul asculta de ceea ce spune el, dupa ce se termina actiunea si trage concluzii, spune: „nota 10”. El a reusit. Pe cand eu cand vin cu argumentele mele, cu intentiile mele, cu ideile mele, nu ma asculta nimeni, parca sunt o carpa asa, parca sunt un nimic in orasul ala. Si atunci cum sa nu te deranjeze? Cum? Cand vezi ca Iasul face asa ceva? Au mai fost Smerica, Dumnezeu sa-l ierte, Toader Nica, care au dat o amploare, care au facut ceva, au sadit o radacina, cu dr. Mungiu, cu domnul Ciubotaru, oameni care au facut niste chestii formidabile. Continua. Lumea vine din tara, vine de la Horezu, este totusi o distanta. De ce vine? Pentru ca, in primul rand, publicul iesean stie sa puan pret, este un public cultural. Eu am mai spus-o si anul trecut, capitala europeana a culturii nu trebuia sa fie Sibiul din anumite motive s-a facut capitala la Sibiu, ci Iasul. Iasul merita sa fie. Repet si in ziua de azi, Iasul stie sa aprecieze tot ce este aici, gaseste oameni de cultura in Iasi, aici gasesti ambientul acesta, gasesti tot ce insemna lucru curat si frumos, drept si nobil.
D. S.: In speranta ca pe viitor ne veti primi chiar in atelierul dumneavoastra, chiar imi doresc acest lucru...
F. C.: Chiar va astept cu mare drag.
D. S.: Va spun mult succes si multa sanatate!
F. C.: Multumesc frumos si va astept cu mare bucurie, e foarte simplu, atelierul este in cadrul muzeului de la Radauti. De asta ma si deranjeaza cateodata petru ca nus e face propaganda cu el, est eun lucru unic in tara, in cadrul muzeului sa ai un atelier di est eun brand, pentru ca eu in ultimul timp am obtinut si licenta pentru marca a ceea ce fac. Este un brand al orasului, dar pacat ca...
D. S.: Nu este mediatizat.
F. C.: Exact. Dupa soare, vine umbra. Sec. Trist. Bine, va astept, va doresc Doamne ajuta si multumesc pentru tot.
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
